RSS Feed

Româniile de afară

July 4, 2013 by Mircea

Există o mică Românie peste tot, în fiecare ţară din lume. Mai exact, în sediile consulatelor româneşti, acele instituţii menite să presteze diverse servicii extrem de importante pe care românii împrăştiaţi prin lume n-ar avea altfel cum să le obţină.
Zilele trecute am fost nevoit să merg la consulatul român de la Bonn. De la primul pas te simţi în România, cea pe care o ştiai şi de care ai fugit. La intrare e un nene care te înscrie într-un registru, asta dacă te înţelegi cu el, deoarece geamul gros care vă desparte nu o fi antiglonţ dar e cu siguranţă antifonic. Dacă te-ai obişnuit să vorbeşti politicos, pe un ton normal, ca în Germania, uită. Eşti pe teritoriul României, aşa că ridică un pic vocea, că altfel nu te aude.
Pasul următor este în sala propriu-zisă unde la 3 ghişee servesc patria funcţionarii consulari. Al doilea semn că eşti în România e hărmălaia şi haosul care domneşte în sală. Funcţionarii ies, intră, aleargă strigă, fluturând hârtii. Populaţia e certăreaţă, agresivă, plină de burţi, Armani, fuste, şlapi. Nişte figuri mult mai bizare decât ce vedeam de obicei în ţară mă fac să sporesc atenţia la buzunare şi genţi. Fiică-mea, crescută departe de România, se uită cu ochi mari uşor panicată la tot circul. Unii se bagă în faţă, alţii îi ameninţă, se înjură de mamă, de tată, de nevastă, de toţi. Un funcţionar iese şi se jură că îi dă afară. O funcţionară, poate chiar una din consuli, e făcută târfă şi zdreanţă. Nimeni nu-l ia de aripă pe băieţaş să îl scoată afară. Sunt foarte mulţi copii şi bebeluşi în sală şi afară care trebuie să îşi obţină un banal certificat de naştere ori un paşaport. Părinţi care fac du-te vino între cărucior/maşină şi coada de la ghişee, preocupaţi să nu-şi piardă rândul ori copilul, ori amândouă. Atmosfera generală e una de panică, de situaţie de urgenţă. Aberant, căci nimic nu e ieşit din comun. Sunt doar nişte operaţiuni birocratice de rutină care ar trebui să se desfăşoare în cel mai previzibil şi monoton mod cu putinţă. Deficitul evident de organizare internă a consulatului, incapabil să gesioneze eficient o zi mai aglomerată, nu poate justifica în niciun caz bălăcăreala agresivă la care e supus personalul. De altfel, e de admirat calmul şi politeţea de care până la urmă au dat dovadă funcţionarii. În schimb, dacă structura populaţiei române aflată în Germania corespunde cu cea pe care am văzut-o în consulat, atunci a fost o întâmplare că suntem în UE şi va fi o minune dacă intrăm în Schengen.
Din fericire, consulatul are garduri mari şi ziduri groase.
Afară, câţiva biciclişti care se îndreaptă relaxaţi spre promenada Rinului n-aud şi nu văd ce se întâmplă în mica Românie de lângă ei.
Sper să îşi lege totuşi bicicletele.


No Comments »

No comments yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 3992 to the field below: