RSS Feed

Noua pârţocraţie financiară

June 28, 2013 by Mircea

Proverbul cine s-a fript cu supă suflă şi în iaurt şi-a găsit expresia sublimă în lumea financiară. Sau poate că de acolo vine. Reglementarea excesivă a transformat lumea finanţelor sau cel puţin o anumită parte într-un mare secretariat. O maşinărie uriaşă de produs hârţoage în cantităţi inimaginabile pe care nimeni nu le citeşte vreodată şi nici nu ar avea timp de altfel. Rapoarte, minute, statistici, circulare, decizii, memorandumuri, scrisori, confirmări, ratificări, audituri, pre-audituri, post-audituri etc.; terminologia e infinită, depăşită doar de documentele ce le poartă numele şi de hectarele de pădure răpuse de foamea imprimantelor care nu mai prididesc cu scuipatul lor.
Pentru orice decizie, există un circuit birocratic aiuritor. Cum ar zice românul, pentru fiecare băşină se dau peste cap o sută de oameni.
Concret spus, fiecare băşină trebuie emisă (mai bine zis emanată) în baza unei decizii. Recomandabil ar fi ca decizia să aibă loc înainte de producerea actului, dar dacă avem de-a face cu una spontană, scăpată, merge și un act ulterior în care organul de conducere ia cunoștință și acceptă producerea bășinii. Băşina trebuie să primească şi un număr de registru fiind imposibil altfel de identificat în oceanul de băşini existente în circulaţie. Procesul ăsta în cel mai bun caz durează câteva zile. Apoi, desigur, băşina nu poate rămâne neauditată. Există nişte oameni care vin şi auditează bășina să vadă că totul e în regulă cu ea. Și care întocmesc un raport de multe pagini. Ca să întocmească acest raport ei au nevoie de la emitentul bășinii de o scrisoare în care acesta spune pe cuvântul lui de onoare că nu a mâncat fasole, ceapă ori altceva stricat și că, în general, a făcut tot ce a depins de el ca bășina să fie în conformitate cu toate legile privind protecţia consumatorului, prevenirea spălării banilor și principiile IFRS. Raportul de audit se duce la autorități, care nu îl citesc niciodată. Pentru că autoritățile n-au timp să citească rapoarte despre toate băşinile emanate de-a lungul timpului.
Acuma fiindcă bășina e susceptibilă ca pe calea aerului să traverseze frontiera și să intre în spaţiul respirabil al altor popoare trebuie facută o notificare către consumatorii ţărilor respective, tradusă în tot atâtea limbi câte țări, prin care sunt asigurați că bășina nu prezintă niciun pericol pentru sănătatea publică. Şi că, oricum, mai multe informații precum analiza chimică a bășinii și meniul pe ultimele șase luni ale emitentului pot fi consultate gratuit la sediul acestuia într-un raport de 674 pagini. Pe care desigur că nimeni nu îl citește oamenii având lucruri mai importante de făcut.
Să ne întoarcem la raportul de audit. El va fi scanat şi arhivat. Decizia de ratificare va fi printată şi pusă într-un biblioraft împreună cu alte 3219 documente referitoare la alte băşini, scuipături, râgâieli şi strănuturi pentru a fi consultată de următoarea adunare generală a acționarilor. Unde evident că nu o va citi nimeni, acționarii având alte treburi.
Asta este povestea prescurtată a bășinii și circuitul ei birocratic. Și dacă credeți că exagerez doar pentru amuzament, gresiți. N-am nevoie pentru că realitatea bate cu mult imaginația mea.


1 Comment »

  1. romquaker says:

    Mda, actionarii se duc in Caraibe la bronzat, la Wimbledon, Formula 1, Moto GP, Lady Gaga si alte evenimente planetare fara sa aiba habar cate resurse au fost alocate acelei basini, poate ca ar trebui inventat un nou tip de post, “restructurist de pupincuristi si frecangisti”.
    Mi-ar placea sa mai fim colegi, macar asa pt scurt timp… WOW!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 1487 to the field below: