RSS Feed

De la Varna la Vegas. Și îndărăt.

September 10, 2012 by Mircea

Ceva m-a fascinat tot timpul la călătorii. Fiecare ajun al unei plecări îmi dădea un entuziasm copilăresc care făcea să pălească orice problemă existentă. Îmi amintesc bine prima excursie peste hotare, în Bulgaria comunistă, prin anii 80. Totul părea diferit, crusta de la varianta locală a ciocolatei Doina era “uau”, iar discurile de vinil cu CC Catch erau o adevărată senzaţie. Am şi până în ziua de azi un cuţit de vănătoare cu teacă din plastic pe fundul căruia este gravat: 4 leva. M-am mândrit ceva cu el de-a lungul timpului. Cuțitul din Bulgaria!
Pe la începutul anilor 90 orizonturile s-au lărgit, odată cu deschiderea graniţelor. Am fost în Turcia. M-a fascinat opulenţa din vitrine şi de pe tarabe, ceaiul oferit de negustori şi patronul de hotel care a luat-o la dans pe una din turistele grupului.
A trebuit să aştept anii 2000 şi faimoasa viză Schengen că să experimentez jumătatea cealaltă de Europă. În 2001 m-am îmbarcat într-un autocar cu direcţia Frankfurt. N-am dormit următoarele 36 ore. Am belit ochii cât cepele cănd am trecut “pe lângă” Budapesta. N-am văzut mai nimic, evident, dar puteam spune uite acolo e Budapesta! Lângă mine era un bărbos între două vârste care mi-a împărtăşit aceeaşi curiozitate, întinzându-şi gâtul peste scaune ca să prindă şi el “o vedere” din legendara capitală. Totuşi, drumul lui era altul. “Plec la muncă. M-am prostit la bătrâneţe. ” Mergea la Hamburg, în port.
Când am trecut graniţa în Austria m-am simţit cum s-a simţit ardeleanul când a văzut girafa. Dacă am avut vreodată un şoc cultural atunci a fost. Mă uitam bezmetic la şosele lor, la rafinăria OMV curată ca o farmacie. La maşinile care păreau spălate cu o oră în urmă şi care purtau toate biciclete în spate (era vacanța de vară). La avioanele de agrement care zburau pe cer, la planoare, la ambarcaţiunile de toate calibrele care umblau pe lacuri. În aer, pe apă şi pe pământ era o invazie de viaţă. Toate rondurile erau pline de flori, toate casele erau ca în desenele animate cu Heidi.
A urmat Parisul, cu Tour Eiffel și Tour de France pe Champs Elysees şi cu toate minunile lui dar în comparaţie cu austro-germania, părea cam murdar pe alocuri. În ultima noapte am stat închis făcând 13-14 în minuscula garsonieră în care m-a găzduit amicul George după ce la 20 m în fața mea un individ în șlapi a tras cu ditamai pușca după nu știu cine. În următoarele 30 secunde am bătut recordul la triatlonul personal: viteză până la bloc, urcare 5 etaje și încuiat toate încuietorile existente. Nu vreți să stiți cum am parcurs vreo 500 m până la stația de metrou a doua zi la 5 dimineața. Nu îmi mai doream decât să ies din Franța.
Și apoi a fost America. Un fel de final frontier. Țara pe care mi-am dorit cel mai tare să o vizitez vreodată. Dar n-a fost o țară, am fost într-un film; ce zic eu un film…? am fost de fapt în toate filmele pe care le-am văzut de-a lungul vieții.
Fără cowboy și fără împușcături.
Recunosc însă că mi-e dor de Paris.

Fotografii făcute în 2001 (pe film!)


No Comments »

No comments yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 4592 to the field below: