RSS Feed

Nimic extraordinar

July 5, 2012 by Mircea

Există mai multe feluri de emigranți. De la est la vest si de la nord la sud oamenii au migrat pentru diverse motive. Cei săraci au migrat pentru o viață decentă. Cei cu bani pentru mai mulți bani. Cei oprimați pentru libertate. Unii doar pentru a scăpa cu viață de persecuții ori de războaie. Acum sute ori mii de ani se migra pentru simpla hrană ori pentru a cuceri noi teritorii. Probabil că azi unii migrează doar pentru climat, precum păsările.
Eu n-am fost mânat în elanul meu migrator de nicio dramă majoră, din fericire. Nici de persecuții, nici de foame, nici de război ori alte orori, slavă Domnului. Am migrat doar ca să găsesc normalitatea. Adică locul în care ți se întâmplă ceea ce te aștepți să ți se întâmple. Oriunde, oricând.
Se spunea că România îți oferă în fiecare zi un motiv să o părăsești sau, una și mai faimoasă, că România ne ocupă tot timpul. Dacă vroiam să ignor toate anomaliile din jurul meu ca să nu mă mai afecteze era imposibil. Am exersat nepăsarea și resemnarea și tot nu a funcționat. Chiar și abordarea pozitivă, de a vedea partea plină, nici asta n-a mers mai mult de câteva zile. Tu te-ai împăcat cu situația și nu vrei decât să fi lăsat în pace. Totuși cineva, ceva continuă să te zgândăre. Alergi cu căștile pe urechi și deodată sare o haită de câini pe tine. Dar lasăți-ma nene în pace că nu fac decât să alerg! Am și eu dreptul la o bucățică din troutuarul ăsta. Nu doar voi. Îl împărțim, stau eu pe o juma de metru și voi luați restul. Dar pe măcar pe fâșia aia mică lasați-mă fraților în pace. Poți să ocolesți mizeria de pe trotuar, poți să ignori corupția guvernanților, poți să rabzi înghesuit în autobuz, poți să dai șpagă dacă e musai și poți înghiți multe altele. Nimic nu e perfect. Dar nu pot accepta să stau fără apă două zile fiindcă se face nu știu ce revizie. Ori că vreun babuin îmi zgârie mașina ca am parcat pe locul lui. Ori că sunt înjurat că trec strada prea încet. Ori doar că trec strada. Ori să mă tem că în inima unei metropole pot fi atacat de câinii nimănui.
D-aia mă bucur că am scăpat și am găsit normalitatea. Nu-i nimic miraculos la Germania. Nu e paradis. Doar pare. E ceea ce ar putea fi oriunde şi ceea ce orice om s-ar aștepta să fie. O lume normală unde mașinile opresc la lumina roşie a semaforului.


3 Comments »

  1. Andrei says:

    Bai nene, parca ziceai ca nu mai scrii despre Romania si ca te preocupi de viata din Germania.

  2. Mircea says:

    Pai e totusi un articol despre Germania. Romania e doar in treacat asa pomenita…

  3. Andrei says:

    pare exact invers

Leave a Reply to Mircea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 7251 to the field below: