RSS Feed

Un fel de Johnny Walker

June 16, 2012 by Mircea

Fiindcă am trăit, vorba ceea, o viață în România, multe din lucrurile trăite acolo le-am asociat, inevitabil, cu România. E foarte ușor să spui ceva de genul: “da, tipic românesc” sau “așa ceva numai la noi vezi.” Oamenii sunt însă făcuți din același aluat cu toții, doar finisarea diferă de colo colo. N-aș fi zis vreodată ca oameni ca vecinii mei din Drumul Taberei, nea Costică ori tanti Irina, pot exista în alte părți. Dar uite că încet-încet vezi și aici figuri pe care nu te aștepți să le vezi în moderna societatea germană. De luni de zile trece aproape zilnic pe strada mea (strada principală din sat!) un vecin, un bărbat între două vârste, robust, care merge cu bețele de nordic walk, cu țigara în colțul gurii și cu rucsacul în spate către o destinație pe care n-o cunosc. Dar aș fi tare curios să o aflu pentru că lasă impresia că nu vine de nicăieri și nici nu merge undeva. Parcă ar fi tot timpul în trecere, ca un străin. Niciodată nu l-am văzut altfel decât așa cum vă zic. Singur, cu bețele, țigara și rucsacul. Impasibil, imperturbabil, calcă apăsat și hotărât către …undeva. Plouă, ninge, e frig, e arșită, el își vede de marșul lui. Asemenea indienilor machiguengas ai lui M.V.Llosa, el pare că umblă fără oprire pentru ca lumea noastră să nu se sfârșească. Mi-ar plăcea să aflu ce face, cine e, unde merge, …de ce merge mereu cu bețele ? Sau poate ar trebui să nu mă bag. Nu, e mai interesant să rămână misterios.
Keep walking, prietene, oriunde te-ai duce. Eu sunt de partea ta!


1 Comment »

  1. Alexandru says:

    Frumos.

Leave a Reply to Alexandru Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 5300 to the field below: