RSS Feed

De cât e nevoie ?

April 19, 2012 by Mircea

De ceva vreme am renunțat la pc-ul principal al familiei. S-a stricat și m-am hotărât să vând restul bucată cu bucată pe ebay. M-am ales în schimb cu un smartphone (aproape întâmplător) cu care poți naviga pe net, desigur dar e mai greu să creezi conținut. E bun pentru consumat internet, ca să zic așa. Mai există un laptop în comunitatea de bunuri a familiei, dar care nici el nu se simte prea bine. Datează de dinainte de căsătorie. A fost, carevasăzică, zestrea soției. Asta mă face mai și mai leneș la scris pe site (lipsa pc-ului, nu soția), deși miile de scrisori primite la redacție îmi cer cu insistență să mai postez. Cum inspirația mea s-a hrănit în mare parte din realitățile sociale românești pe care le comentam și criticam din plin și de care sunt din ce în ce mai departe, este deci tot mai dificil să mai găsesc subiecte. Viața de aici nu pare atât de spectaculoasă ca cea din Est din punctul ăsta de vedere. Oamenii de aici par să aibă mai multe motive să o trăiască decât să o comenteze. O descopăr totuși încet-încet. Deocamdată am ajuns la lumea din jurul meu, din satul meu. Cunosc tot felul de oameni pe care, dacă aș fi mers la serviciu 8-9 ore pe zi, nu i-aș fi întâlnit niciodată. Bărbatul care spală geamurile cafenelelor și care face glume cu clienții, matahala de poștaș care  salută cu hallo chief din capul străzii și îți înmânează coletul și dacă te vede pe stradă, șoferii de camion care trag claxonul ca să îi amuze pe copii, vânzătoarea de la băcănie care îi dă Andreei (și probabil tuturor piticilor) câte o milkyway de fiecare dată când trecem pe acolo ori cuplul olandezo-german cu două fete, patru biciclete și nicio mașină. Ce au în comun ei toți ?  Sunt oameni care au joburi mărunte, statute sociale modeste dar pe a căror figură se citește împăcarea și mulțumirea. Oameni senini, cu pielea întinsă și privirea prietenoasă, care nu obosesc să zâmbească și să fie amabili în fiecare zi. Oameni care nu-și frământă zilele și nopțile pentru că stau cu chirie, au mașini la mâna a doua (sau deloc), joburi mărunte ori telefoane fără touch screen. Și pe care parcă nu-i indispune nici vremea urâtă, familia de emigranți care s-a mutat deasupra ori praful de la șantierul de vizavi. Și care, într-un final, vor pune un zâmbet și pe mutra celor posaci și îngrijorați. Știu că astfel de oameni există peste tot în lume și nu neapărat în lumea occidentală prosperă. Mi se pare însă un paradox că într-o lume unde bogăția e mai accesibilă atâția oameni pun mai puțin preț tocmai pe partea materială, decât într-o țară săracă unde reușita și statutul social sunt atât de strâns legate de avere. Și-atunci stai și te mai întrebi odată: până la urmă, ce îți trebuie ca să fi fericit ?


1 Comment »

  1. Bogdan says:

    Mai nou vecinii mei cuplul ” olandezo-german ” si-au cumparat un Renault Scenic la mana a 2a .Dar sunt super incantati de masina lor pe care in fiecare sambata o spala si o siliconeaza.
    Cred ca daca ar putea sa bage masina in casa sa doarma cu ea nu ar ezita asa isi iubesc de mult masina lor la mana a 2a.

Leave a Reply to Bogdan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 6770 to the field below: