RSS Feed

Încotro?

May 24, 2011 by Mircea

Am un balcon așezat spre sud și seara, când se lasă răcoarea ce vine de la dealurile aflate la o aruncătură de băț, gresia de pe podea este încă caldă. Așa am ajuns să stau cu laptopul pe balcon, mult timp după ce copila adoarme și uneori și maică-sa, odată cu ea. Și ce poți să faci singur pe balcon, seara, când s-așază liniștea ? Pai, vorba lui Cocoșilă. Stai și te gândești și… te gândești și stai. Azi am descoperit că mi-e totuși dor de România. De șosele șerpuite din Apuseni care încă nu cunosc asfaltul, unde am văzut cea mai verde iarbă posibilă, de munții Făgăraș, de vacanțele nebune petrecute pe toți coclaurii, în vremuri când n-aveai prieteni pe Facebook, de prânzul săracilor luat la mănăstirea Râmeț, de sarmalele cum numai în România se pot găti, de priciul de la cabana Omu. Mi-e dor de limba română, de spectacolele de teatru. Adică, cu mici excepții, de lucrurile de care îmi era dor și când eram în România. Deci, intoarcerea n-ar rezolva mare lucru. Iar despre pitorescul Apusenilor (ca și în cazul Deltei), sunt sigur că izolarea și sălbăticia ce sunt magnet pentru turiști, nu sunt la fel de atractive și pentru localnici. Pentru mine a fost un vis să pedalez prin Apuseni dar cei care merg zilnic pe acele drumuri, pe jos, pe bicicletă sau cu mașina, sigur nu simt aceiași fiori ca și mine. Nu cumva e cinic să te bucuri de ceea ce pentru alți e un mare inconvenient (ca să nu zic corvoadă)? Nu sunt nostalgic. S-ar putea să mă întorc în România, s-ar putea să rămân aici. Sincer, aș prefera ultima variantă. Uneori mă surprind chiar dorind să plec iarăși, să simt din nou aventura începutului, să văd cum sunt și ce fac alți oameni, în alte locuri, în alte orașe sau alte țări. Când sunt atâtea lucruri formidabile în toată lumea, de ce să stai într-un singur loc ? Sunt conștient că pentru un tată cu un copil de un an, nu par tocmai zdravăn la cap. În afară de asta, îmi place totuși viața aici mai la periferia Germaniei. Ieri am fost la cules de căpșuni pe una din plantațiile din zonă ceea ce pentru Andreea (mare fană a căpșunilor) numai cules nu a fost ci mai mult un desert direct de la sursă, tocmai bun pentru stimulat anticorpi. Iar Andreea își face deja prieteni. Acum câteva zile a primit cadou de la o doamnă o salată crescută în curtea casei, aflată chiar lângă locul de joacă favorit iar azi, un domn pe bicicletă s-a oprit și, dintr-un mare buchet de flori i-a dăruit una mov (nu știu de care era că nu mă pricep). Dar cel mai tare a fost un băiețel doar un pic mai mare, care, tot în parc, a luat-o sub aripa ocrotitoare și o ducea în brațe oriunde vroia, la leagăn, la tobogan, la balasoar, etc.


1 Comment »

  1. romquaker says:

    Bai tati, asculta vorba unuia mai batran ca tine, “mai bine cu dor de casa decat cu dor de duca”. Cand vrei romaneasca de Bucuresti, da un semn pe skype, ca te calmeaza baiatu’… cu povesti de cartier si injuraturi adevarate, tot tacamu’ ce sa mai…?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 7573 to the field below: