RSS Feed

Mersul treburilor

October 31, 2010 by Mircea

În Germania, ca și în România, când îți schimbi domiciliul trebuie să anunți autoritățile. La noi se merge la poliție, aici la primărie. Deși trebuia să o facem în primele 7 zile de la mutare, noi ne-am dus dupa vreo 3 săptămâni. Ne-așteptam să luăm o amendă serioasă și nu prea trăgeam speranțe că voi găsi îngăduință în fața scrupulozității germane. Din nou i-am apreciat greșit. Nu numai că nu am luat nicio amendă, dar nici măcar nu au vrut să se uite pe contractul de închiriere. Tu declari de când te-ai mutat. Cum naiba ia cineva vreodată amendă ? Mă rog, să nu intrăm în detalii. Am declarat și noi că locuim de o săptămână în loc de 3, ceea ce era oricum prea mult, adică am fi putut să luam amendă și așa. N-am luat. Am primit în schimb două bilete la teatru gratuite (în semn de bun-venit), două intrări la muzeul oraşului, o multitudine de pliante informative foarte utile, de la oferta turistică până la programul de ridicare a fiecarui tip de gunoi. Credeţi-mă, e necesar. Îţi trebuie training aici că să gestionezi gunoiul. Sunt 4 tipuri de gunoaie: menajer, hârtie, sticlă şi alte ambalaje…). Sticla la rândul ei se depune separat, în funcţie de culoare…. Asta în cazul în care nu le duci la schimb pentru că, da, în Germania se cumpără cu sticle la schimb, că să iasă mai ieftin și ca să poluăm mai puțin. Doamna de la primărie a fost foarte drăguţă, ne-a explicat o sumedenie de lucruri şi ne-a ţinut cred că vreo 30 minute cel puţin până ne-a făcut formalităţile. Un pic cam multă birocraţie după mine dar cel puţin şi-a completat singură toate hârţoagele şi şi-a făcut copii de pe ce avea nevoie. Se pare că asta e o practică universală aici, cetăţeanul/clientul nu completează nimic şi nu vine cu copii de acasă. În schimb poți veni cu copiii de acasă pentru că au şi loc de joacă în primărie, ca să nu se plictisească părinţii la coadă. Fițe de bogați.

Am mai avut nevoie şi de cont la bancă, unde lucrurile au mers destul de uşor după ce am reuşit să găsim o funcţionară care vorbea engleză (limbă cam rară prin părţile astea). A durat cam 10 minute, însă când m-am dus să ridic niște bani de la o casierie mi-au spus că nu pot ridica decât de acolo unde am contul !…cam jenant pentru ditai banca. A fost mult mai complicat însă în Luxemburg, acolo mi-au zis că ar fi fost bine să facem programare pentru deschiderea de cont ! Pe urmă am înţeles de ce: după ce am aşteptat vreo 20 minute până a fost cineva liber, a durat trei sferturi de oră până mi-au deschis contul și tot atâtă până când doamna administrator de cont mi-a pus cele 4524 întrebări stabilite de procedură ca sa afle de ce, unde, când, cum, cine, cât etc. S-a blocat puțin la capitolul venituri dar până la urmă s-a obișnuit cu ideea că există și oameni care n-au venituri fixe și pot trăi din economii o vreme. La fel, n-am completat nimic, ea a făcut totul, eu am pus o semnătură la final și au revoir, că deja mă plictisisem. Cam ciudați luxemburghezii, vă povestesc altă dată despre ei.
Cel mai mult mi-a plăcut la casa de asigurări din Luxemburg. M-am dus să mă afiliez la ei, a durat 5 minute. Eu ca tot românul pregătit să lupte cu furcile birocratice, am vrut să completez înainte unicul formular pe care trebuia să îl depun însă a fost peste puterea lor să înțeleagă de ce vreau eu să fac asta….evident, ei completează, tu semnezi, depui copii după buletin și asta e tot. Pentru 93 eur pe lună suntem toți 3 asigurați cu drepturi depline la sistemul medical luxemburghez. Mi s-a confirmat astfel o bănuială că la ei instituțiile funcționează excelent, bănuială pe care o avusesem cu câteva zile în urmă când am luat cu maximă promptitudine o amendă de circulație. O dată am parcat şi eu ilegal (fără intenție) și m-au și prins. O păstrez și acuma (amenda), așa de frumoasă e; împăturită în țiplă ca să nu o plouă, colorată, cu op-ul gata completat înăuntru, cu o scrisorică…o frumusețe de amendă ce mai…
Nu la fel de bine merg trenurile însă în Marele Ducat. Mi s-a întâmplat deja de două ori să întârzii la cursuri…10 min întârziere o dată, 5 minute întârziere a doua oară… mama lor, și nici măcar nu și-au cerut scuze !
Asta însă nu e nimic pe lângă aşteptarea conectării la internet ! Cred că zilele astea se face o lună de când am făcut cererea de conectare pentru telefon şi net…. de ce s-or mişca aşa de greu nemţii ? Măcar au avut bun simţ să îmi trimită un modem USB prin poştă în primele zile ca să fie aşteptarea mai uşoară.
Până data viitoare, o poză de toamnă de pe aici.

blog69com.jpg


4 Comments »

  1. diana -narcisa says:

    da, ca deobicei, Bogdan ma anunta ca ai mai postat ceva si apoi cand imi fac un pic de timp…liber..ca cica sa imi dezmortesc creierul, mai citesc. Ma amuz…da, imi place sa citesc ce vi se mai intampla. Pana una alta, ai putea sa iti tragi in tzipla si bieltul la teatru, ca in locul lui ar fi trebuit sa fie o amenda, nu-i asa ? 🙂
    faina atmosfera…din fotografii.mai vrem…

  2. Patratzel says:

    am aflat recent de blogul tau … e foarte ok o sa il citesc in continuare …am si eu pentru presedintele nostru de 2 lei o poza http://patratzel.com/neseriosu/2-lei/

  3. Patratzel says:

    bun articol .. facui si eu o poza poate iti place http://patratzel.com/neseriosu/telecomanda/

  4. Alex says:

    ai un blog excelent …
    eu am 12 ani si am si eu blog sper sa va placa

Leave a Reply to Patratzel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 5387 to the field below: