RSS Feed

Morile mele de vânt

October 1, 2010 by Mircea

Cu multe secole în urmă, căzut pradă halucinaţiilor dar împins de nobile idealuri, Don Quijote se lupta cu morile de vânt, în care vedea inamici fioroşi ce trebuiau răpuşi.
În ziua de azi nu prea mai sunt cavaleri care vor să facă lumea mai bună, mori de vânt şi monştrii odioşi. Sunt însă idealuri măreţe, visuri, halucinaţii… Rosinanta a lăsat loc cailor putere, iar în locul morilor de vânt sunt eolienele. În drumul meu săptămânal spre Luxemburg trec la un moment dat printr-o zonă plină de astfel de „mori de vânt”. Cine n-a văzut pe viu o astfel de turbină nu cred că poate să-şi dea seama cât de mari sunt. Sunt gigantice, nu mari. Una dintre ele este mai aproape de şosea, astfel încât pe măsură ce te apropii ai impresia că, în clipele următoare, vei crăpa izbit de una dintre pale dacă nu eşti suficient de norocos. Şoseaua coteşte însă la timp şi tu îţi vezi liniştit de drum, mulţumit că n-a fost nevoie să scoţi lancea pentru a răpune groaznicul duşman, aşa cum ar fi făcut cu siguranţă eroul lui Cervantes.
De atunci am mai trecut de câteva ori prin acel loc şi voi mai trece încă. Şi de fiecare dată mă gândesc la morile de vânt ale lui Don Quijote, la speranţele, la curajul, la iluziile lui…
Sper doar că morile mele, ale secolului 21, să-mi aducă mai mult noroc şi să mă conducă nu spre vreun regat imaginar ci măcar spre o viaţă mai bună.
imag007.jpg


2 Comments »

  1. diana -narcisa says:

    fain.

  2. romquaker says:

    Nu stiu daca ai apucat sa vezi anul trecut parcul de eoliene de pe I10 de langa Palm Springs, cand am intrat in el m-am simtit ca intr-un roi de albine mutante.

Leave a Reply to romquaker Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 5297 to the field below: