RSS Feed

Aventuri

September 22, 2010 by Mircea

Am ajuns pentru prima oară in Luxemburg cam cu o oră înainte să încep cursurile. Asta e când lucrurile nu ies aşa cum vrei tu. În plus, navigatorul GPS s-a cam pierdut cu firea când am intrat în oraş. Adică ştia el străzile dar nu prea le avea cu distanţele. Şi cel mai bine e când dai de câte o stradă în lucru şi trebuie sa găseşti altă cale. GPS-ul crede că ai greşit ruta şi te aduce tot p-acolo în final…. Am ajuns totuşi la timp, după mai multe manevre româneşti cauzate de emoţiile navigatorului, cu maşina plina de praf (românesc) şi cu o sârmă pe post de antenă radio, aceasta din urmă fiind furată (în România). Drept pentru care sunt sigur că m-am făcut deja remarcat, aceasta fiind o lume mică până la urmă, unde oamenii au maşini curate cu antene pe post de antene.
Să mai spun că eram singurul student din clasă care nu avea pix la el, noroc că erau colegi drăguţi care aveau penare pline de pixuri. Da, penare, ca alea de le aveam noi când eram mici. Iar de scris, am folosit dosul unei coli pe care îmi servise de agenda universală în ultimele zile. Bine că profesorii nu se pierd în detalii dintr-astea.
Primul lucru pe care l-am (re)învăţat aici este prioritatea de dreapta. În Romania nu mai există aşa ceva, există prioritatea celui care merge drept. Mi-am amintit că există chiar şi un semn de crculaţie pentru asta. Aici mergi relaxat pe drumul principal si dai de o mică străduţă de unde unul vrea să iasă. Te opreşti frumos şi îl laşi să intre. A două problemă a fost parcarea. Parcari sunt şi tarifele sunt destul de mici: 50 de cenţi mai la ţară sau 80 de cenţi în buricul târgului. Pe oră. Problema e că sunt multe semne pe care nu le înţelegi exact din prima şi care explică cum, cine, când, în ce condiţii poţi plăti, etc. lucrurile fiind foarte detaliat organizate. Faţă de regula românească „pune avariile şi parchează unde vrei” evident că aici ţi se pare complicat. Autorităţile au chiar şi un site unde explică toate astea numai că l-am descoperit prea târziu. Infrastructura e impresionantă, străzile sunt pline de semne, culori, desene, marcaje, toate parcă făcute ieri, pe care probabil că cineva le spală cu Cif dimineaţă şi seara… Traficul este atât de bine organizat încât am impresia că numai un număr foarte mare de maşini ar putea crea vreodată probleme, în rest circulaţia este fluidă, nu ca la noi unde două maşini pot bloca un bulevard întreg din cauza prostului (adică inexistentului) management al traficului.
Cel mai mult mi-a plăcut infrastructura pentru biciclete. Aceasta ţară cât un judeţ de-al nostru are peste 600 km de pistă ciclabilă şi încă 300 de km care sunt în lucru. Închirierea unei biciclete în capitală costă 5 EUR pe zi. O iei dintr-o staţie cu cardul bancar şi o laşi în alta, unde vrei tu. Eu n-am reuşit, cardul meu nu le-a plăcut, nu înţeleg de ce.  Am încercat de 14 ori într-o staţie după care m-am dus la o alta pentru că deja începusem să adun public în jurul meu. Aici cred ca m-a ţinut minte pentru că nu m-a mai lăsat nici să bag cardul ! Al dracu de deştepte aparatele astea. Dacă ma duceam şi la a 3a staţie probabil că chemau mascaţii.
La sfârşitul zilei am făcut totuşi un lucru ca să-mi spăl reputaţia. Am spălat maşina. Graţie simpaticei vânzătoare luxemburgheze de la Shell, am luat chiar pachetul Premium, de 9,90 EUR. Deşi o ploaie sănătoasă ar fi spălat-o la fel de bine. Pe maşină.


3 Comments »

  1. diana -narcisa says:

    iarasi rad…asteptam povesti.

  2. ionut boboc says:

    abia astept sa te linistesti sa iti fac o vizita, ii dam noi pe brazda si pe luxemburghezii astia:) keep up the good work man

  3. romquaker says:

    bre…, nu mai da cu cardul de 14 ori, ca s-ar putea sa ai surpriza sa-ti ia si banii de cateva…

Leave a Reply to romquaker Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 4097 to the field below: