RSS Feed

Buda. Şi Pesta.

October 17, 2007 by Mircea

Dus. Aterizare la Budapesta, la terminalul 2, cel pentru cursele low-cost. Două autobuze lungi cât China ne preiau pe toţi cei 64 pasageri şi într-un minut suntem în faţa ghişeelor de vamă. În două minute trecem de controlul actelor şi recuperăm bagajele care sunt deja pe bandă. Ajungem în sala principală a terminalului. Elegant (daca nu chiar luxos), impecabil de curat, liniştit, aerisit. Deh, ca pentru low cost. Niciun aurolac, niciun poliţist care să se uite urât. Doar o domnişoară care ne conduce la zona de taxiuri. În aeroportul lor taxiul funcţionează aşa: te duci la un fel de ghişeu, spui unde vrei să ajungi, ăla îţi printează un bon pe care scrie adresa de sosire şi suma de plată. Îl iei, te sui în maşină şi când ajungi la destinaţie, plăteşti şoferului cât scrie pe bon. Niciun forint în plus. Traversarea a trei sferturi din Budapesta, cam 55 lei. Şoferul navigheaza prin oraş cu GPS, îţi urcă şi îţi descarcă bagajele cu un zambet pe faţă şi îţi dă rest până la ultimul forint. La ei, nu se lasă bacşis la taxi.
Întors. Bucureşti – Băneasa. Cam 80-90 pasageri suntem înghesuiţi într-un singur autobuz. Nu-i bai, până la terminal sunt doar 200 metri. Ne aşezăm la coadă la controlul paşapoartelor. Din 4 ghişee funcţionează două. Vameşii citesc paşapoartele cam cu viteza cu care citim în clasa I abecedarul. Vreo doi inşi sunt în ghişee, iar unul, mai inteligent probabil, se uită la noi cum ne uităm la colegii lui care se uită mult prea lung la fiecare act în parte. Jumătate din sală este în beznă, becurile sunt arse sau poate stinse să nu consume curent. După un timp, inteligentul işi dă seama că ceva nu merge cum ar trebui şi decide să se implice. Deschide astfel un al 3lea ghişeu. În final, dupa aprox 20 minute trecem de vamă. Bagajele ne aşteaptă, dar sunt ude. In 200 metri au reuşit să le facă leoarcă. Bine ca sunt rezistente. Aici mă opresc cu comparaţiile. Din fericire, n-a fost nevoie să iau un taxi.
Când am ajuns în Budapesta în primele ore m-am uitat numai pe jos, la borduri. Va jur că n-au schimbat bordurile de pe vremea comunismului. De altfel, cred că sunt singurele dovezi ale faptului că Budapesta, ca şi Bucureştiul a stat câteva decenii sub comunişti. Bordurile vechi, ciobite şi murdare şi vagabonzii. N-au deci borduri noi dar au nişte tramvaie lungi cât un metrou. N-au nici autobuze DAF sau Mercedes ci nişte râme vechi, cu burduf la mijloc dar care leagă eficient şi frecvent toate zonele oraşului. Au metrou pe sub Dunăre şi se laudă că au unul dintre cele mai performante sisteme de transport public din Europa.
Nu îmi place să fiu negativist dar chestia asta trebuia să o povestesc.
Jur că asta a e ultima oară cand mai scriu de rău despre ţara mea.

bud01.jpg

bud021.jpg

dsc_0235.jpg

bud04.jpg

bud06.jpg

bud05.jpg


9 Comments »

  1. sunset says:

    Interesanta a treia poza. Ar putea fi o poveste.

  2. A patra e chiar haioasa 🙂
    A treia e ce mai interesanta…eu as fi indreptat putin perspectiva sa fie liniile paralele cu marginile.
    Spor!

  3. Te-ai dus pana la “Buda. Şi Pesta” ca sa faci un cur de rata? :-))

  4. Mircea says:

    Nu, de fapt am fost la budapesta sa vand 3 kg de droguri, sa lichidez niste unguri si sa particip la o reuniune a sectei “un viitor fara manele”. Insa, cum nu puteam sa arat poze de la aceste activitati, m-am gandit sa pun acest cur de rata.. am zis ca nu da de banuit.

  5. Aaa…esti sub acoperire, misto tare….si “Nu” se scrie cu “N” mare si “budapesta” cu “b” mic?

  6. Mircea says:

    Da, primul cuvant dintr-o propozitie se scrie cu majuscula.
    Budapesta se scrie cu B mare, ai dreptate.

  7. marghioala says:

    sa intelegem ca te-ai dus la Buda pt o pasarica si la Pesta pt un catelus si o Posta…hmmm…prostitutie, droguri, pasarici si cel mai bun prieten al barbatului…era de asteptat-un artist excentric:)..pozele- mediocre, comparativ cu altele..

  8. adi c says:

    Acel talentat muzicant care zdrangane la chitara de dupa colt a reusit s-o ingrozeasca pe saracuta rata care nu stie unde sa-si mai ascunda urechile. Daca privim cu atentie prima fotografie putem observa ca blonda din stanga tine gura cascata semn ca nu mai are aer, pasagera din spatele ei nu mai vede cu un ochi iar calatorul de pe scaunul invecinat zace lesinat. Numai babuta din imaginea numarul 3 trece nepasatoare in timp ce, in acelasi peisaj putem observa un om impietrit.Este postasul. Degeaba asteapta Azor scrisoarea care-i confirma faptul ca este convocat la echipa nationala…

    Acea chitara de dupa colt a naruit visul unui caine…

  9. monica says:

    fain textul tau, ca de obicei, sa vedem cat de bun esti la pastratul juramintelor si sa te aud de acum inainte cum scrii patriotic si in pas vioi despre tara ta (a noastra). good luck !

Leave a Reply to Gigi Berlogea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 8877 to the field below: