Când eram mic eram sigur că voi ajunge un mare fotbalist. Jucam fotbal zilnic, uneori chiar de mai multe ori pe zi, oriunde, oricând, cu aproape oricine. Urmăream toate competiţiile, colecţionam poze cu fotbalişti, ştiam echipe întregi pe de rost şi, în general, nu îmi scăpa nimic din ceea ce avea legătură cu fotbalul. Îmi plăcea aşa de tare încât până pe la 13-14 ani nici nu concepeam că aş putea face altceva în viaţă decât să joc fotbal. Evident, am sfârşit într-un birou, înconjurat de hârţoage.
Şi azi mai joc fotbal, din când în când, şi, din fericire pentru mine, nimic din farmecul jocului nu s-a pierdut. Îmi place să joc la fel de tare ca atunci. Oriunde, oricând, cu aproape oricine.
f02rns.jpg

f01rs.jpg

f04rns.jpg

f03rns.jpg

f05rns.jpg

10 Replies to “Fotbal pe pâine”

Leave a Reply to Codrin Lupei Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

For spam filtering purposes, please copy the number 6181 to the field below: