Noaptea în care am rămas fără culori

Adaugă un comentariu

Era cazul să o fac şi p-asta. Altfel, nu m-aş fi convins că noaptea toate lucrurile sunt altfel. Mai ales duminică noaptea. Maşinile parcă şuieră când merg pe asfalt. Zgomotele sunt de o mie de ori mai puţine şi tocmai d-aia se aud de o sută de ori mai tare. Şi cu toate astea e mai multă linişte. Dacă eşti atent, poţi observa ciudatele obiecte care se rostogolesc pe şosea şi despre care ceilalţi cred că sunt maşini gonind… he, he…
Conversaţiile cu necunoscuţii se leagă mai uşor. E mai puţină lume dar cu toate astea, perechi de ochi te urmăresc tot mai atent. Pentru câteva clipe, poţi să fii în privirea tuturor trecătorilor de vizavi. Interesant, nu ?
Unde mai pui şi toate pisicile sunt negre. Iar fotografiile, alb-negre.

n01copy.jpgn03.jpgn02copy.jpgn05.jpg

n04.jpg
dsc_01110.jpgn06.jpg

Un comentariu pentru “Noaptea în care am rămas fără culori”

  1. ADArt » Blog Archive » Ziua in care am ramas fara culori a spus:

    […] vine….cert este ca in familia noastra se intampla din cand in cand sa ramanem fara culori. Aici vedeti ce s-a intamplat prima data cand unul dintre noi a ramas fara […]

Adaugă un comentariu

For spam detection purposes, please copy the number 3906 to the field below:

WP Theme & encyclopedie & Debt Consolidation & etymology
RSS Articole RSS Comentarii Login