RSS Feed
  1. Salariat de Lux

    March 31, 2014 by Mircea

    Au trecut vreo două luni de când mi-am schimbat jobul și (din păcate sau din fericire) lucrez din nou full time. Împart biroul cu 6 femei: 5 franțuzoaice și o nemţoaică. Nu, nu lucrez în Franța si nici la companie franceză. Lucrez in Luxemburg la o firmă canadiană dar cu mulți belgieni si francezi. Că deh,  așa e pe aici, multicultural !
    În Luxemburg există două mari tipuri de corporații, cele de sorginte nemțeasco-britanică si cele de tip latino-francofone, care sunt majoritare. În asta din urma categorie intră francezii şi belgienii, plus ceva portughezi, italieni…
    Ca român s-ar putea să te simți puțin cam încurcat între englezi ori nemți care chiar vin la muncă să muncească. În schimb, între francezi te simți ca acasă. Mai o bârfă despre șef, mai o cafea, mai o pălăvrăgeală… nu poți să zici că nu se muncește dar asta nu din vreo etică ieșită din comun ci mai degrabă ca urmare a mizei existente la nivelul ăsta. Să zicem, doar pentru comparație, fără aroganţe, că într-un fel intri pe teren când joci în divizia B și altfel dai din picioare în Champions league. Concurența e puternică, concedierile se fac relativ ușor așa că râdem, ne distrăm dar ne facem planul la hectar că nu te plătește nimeni pe motive umanitare.
    După aproape un an de lucrat în sectorul financiar din Luxemburg zic cu mâna pe inimă că românii sunt la fel de deștepți, de harnici și chiar mai inventivi și mai adaptabili. La nivel de senior management însă aştia de aici sunt parcă mai puțin umflați in pene si nițel mai competenți. Sunt o clasă mai sus. Ca să rămân la comparațiile cu fotbalul, în Divizia 1 mai merge cu nea Piţi la cârmă dar în Europa îţi trebuie un Sir Ferguson. 
    Se muncește mult ? Nu, impresia generală e că în România se stă mai mult la birou însă aici se trage mai puțin mâța de coadă în timpul programului. Oamenii sunt mult mai atenți la timpul lor personal şi toată lumea, spre exemplu, își ia pauza de prânz, fie că mănâncă, croșetează, citește ori face yoga. Sunt foarte mulți, în special femei, care lucrează part time, între 50-90% ca să mai aibă timp și de viața lor ori de copii.
    Piața muncii e una tipic internațională. Nu doar la nivel de angajatori ci mai ales la nivel de salariați. Oriunde lucrezi e puțin probabil să nu ai 3-4 naționalități diferite în același birou cu tine. Cum luxemburghezii sunt practic absenți din sectorul privat, toată lumea e literalmente străină și chiar și cel mai exotic emigrant se poate aștepta să găsească un mediu tolerant și primitor.
    Sectorul financiar e dinamic și o dată intrat e ușor să te menții. O armată de agenții de recrutare  extrem de active vânează constant specialiștii din domenille cele mai căutate. Un profil pe linkedin și un cv pe monster e suficient, spre exemplu, în cazul in care vrei să îți schimbi jobul.
    Și îmi mai place ceva care nu există din păcate in România: Sindicatele. Foarte puternice și virulente, au fost capabile să aducă salariaților din bănci, și așa privilegiați, extra avantaje destul de semnificative. Am fost foarte surprins să găsesc pe intranet ori în broșurile de la recepție materialele publicate de sindicat care dădeau de pământ cu mai mari băncii pentru diverse nemulțumiri sociale. Curat democrație, musiu !


  2. Vecini

    November 25, 2013 by Mircea

    Viața la bloc e aceeași peste tot. Cu ani in urmă am avut o vecină, tanti Irina, despre care am povestit aici.
    Astăzi, în casa în care stau locuiește deasupra mea o doamnă care imi amintește de tanti Irina. Spre deosebire de ea, doamna T. este, să zicem, o variantă îmbunătățită. E mult mai simpatică, mai veselă, are Audi și nu stă la lumina lumânării ca să economisească curent. Dar la fel ca și tanti Irina și alte tanti de prin vecini e vorbareaţă cât cuprinde, iţi povestește de fiecare dată aceleași povești cum te prinde pe lângă casă și face marmeladă home made ca aia din comerț nu e așa bună. Marmeladă mi-a dat și mie de două ori, o dată că i-am schimbat o roată la mașină și a doua oară după ce i-am spus că mi-a plăcut prima. M-a rugat să îi las borcanele în fata ușii când le golesc. Eu am zis că aș putea să îi las toate borcanele mele ca să nu mai bat drumul până la container. Dar ea a zis că de fapt îi place forma lor… Nu își arată nici pe departe cei aproape 80 de ani și cele 3 infarcturi (sau operații, n-am reținut exact) în schimb soțul ei săracul arată de parcă el le-ar fi făcut. Prilej pentru ea să mai facă poante pe seama lui. Deh, ce să-i faci, bătrâni fără griji.


  3. Ştiaţi că…?

    October 31, 2013 by Mircea

    I-auzi ce zice la radio. Ca din 3 mașini vândute la mâna a doua una are kilometrajul falsificat. În Germania. Și asta o spune ADAC, automobil clubul german. Si dacă o spune ADAC eu îl cred, că e o instituție serioasă. Păi parcă cea mai tare chestie era să cumperi mașini din Germania că nu te păcălești…
    Din aceeași categorie de știri, cică 90% din familiile germane care angajează bone, menajere și alte ajutoare pe lângă casa omului o fac fără acte și fără să plătească impozite! Pai unde e domnule corectitudinea germană ?
    Și încă una și va las (pe gânduri). O colegă de serviciu care a făcut practică în administrația de stat (în Germania) îmi povestește șocată despre experiența ei cu funcționarii publici, care, ia ghici, cam freacă menta la greu toată ziua și se amuză foarte tare la glumele care se fac pe seama lenei lor proverbiale.
    Na, c-a murit și capra vecinului !