May 12th, 2008

Am avut o săptămână slabă. N-am băut bere cu băieţii, n-am pus piciorul în prag, n-am tras nici la muncă prea tare, unde mai pui că n-am participat nici la ziua bărbatului de 5 mai, in Tineretului. M-am mai uitat o dată la reclama respectivă şi mi-am zis că e cazul să remediez lucrurile. Deci, mi-am închis gagica pe balcon, mi-am pus geaca de piele, am băgat piciorul în acceleraţie şi mestecând ca şmecherul o ciungă pe partea dreaptă, am descins la Polivalentă, la Eros show, să văd femei nene ! Am văzut mai întâi, un bodyguard cu o moacă de buldog turbat, afară. Apoi, înăuntru, am dat peste prezentatorul (prezentatoarea ?) un fel de Cruela în versiune transsexuală. Probabil cândva un bărbat urât acum transformat într-o femeie groaznică. După câteva standuri dau, în sfârşit, de primele femei goale, nişte puştoaice vospite pe ţâţe care tremurau de frig dar care puteau totuşi să zâmbească gherţoilor care se trageau cu ele în poză. O tipă cu adevărat frumoasă şi elegantă la un salon de masaj tailandez, o gagicuţă tipul “middle class” care se bucura de proaspătul partener de sex pe baterii şi mulţi, mulţi bărbaţi dom’le. A urmat un număr de striptease şi apoi a venit Alina Plugaru, care a oferit şi ea un număr (de striptease, da…) sutelor de masculi adunaţi, masculi care, desigur, ar fi avut şi ei multe de oferit Alinei…
Tipa s-a urcat pe scenă, s-a dezbrăcat şi s-a jucat cu multă cremă până când a băgat-o (crema) inclusiv în chiloţii a doi băieţi recrutaţi din public.
Au mai fost şi altele dar, pentru voi, atât. Cele 130 poze făcute nu vi le-arăt ! Le-arăt numai la băeţi, când mă duc eu să beau bere cu ei !
Hai pa !

April 26th, 2008

La şcoală am avut mereu un ghiozdan foarte greu. L-am purtat ani de zile cu răbdare, fără să mă întreb vreodată dacă e normal să fie aşa greu. Dacă nu cumva ar putea să fie şi mai uşor. Să fiu sincer, abia prin facultate am realizat că se poate învăţa carte şi cu două coli la subraţ. Cum a fost posibil ca atâţia ani să nu reacţionez ? Unele absurdităţi se impun foarte uşor şi devin perfect legitime când raţiunea doarme. De fapt, omul are un reflex natural în a face ceea ce i se spune şi fără a se întreba de ce, atâta timp cât ceea ce îi ceri este cât de cât rezonabil. Pune pe o uşa un bilet “Folosiţi uşa cealaltă” şi garantat toţi vor căuta uşa cealalată fără să se întrebe de ce. Nouăzeci la sută din bucureşteni merg pe trotuar exact pe pista pentru biciclete. Cele două dungi galbene conţin un mesaj foarte clar: “uite poteca, pe aici trebuie să mergi” şi ei se conformează. Când mi s-a pus în spate un ghiozdan de 5 kg nu m-am întrebat de ce. Pur şi simplu l-am purtat şi gata. Dacă aş fi zis măcar o dată că e prea greu, poate şi adulţii de lângă mine şi-ar fi dat seama şi lucrurile s-ar fi schimbat.
De drag ce-mi era, odată mi-am uitat acest ghiozdan în bancă, la şcoală. M-am întors după el gândindu-mă că poate mi l-a luat cineva. De fapt, nu prea avea cine, ceilalţi colegi le aveau şi ei de cărat pe ale lor. Mai era un băiat, Barză, care nu purta niciodata nimic după el, dar nici el nu s-a complicat. Pentru că Barză avea un principiu clar în viaţă: venea şi pleca cu mâinile goale de la şcoală.
Astăzi nu mai port nici măcar cele două coli. Vin şi plec cu mâna goală de la birou. Am ajuns şi eu la principiile lui Barză… Da, dar cât am cărat eu pentru asta!

April 06th, 2008

O fotografie mai veche, din Delta Dunării. Vaporaşele care plimbă turişti pe lacurile din zonă mai au in echipaj câte un matelot junior care îşi ia foarte în serios rolul de secund. Fiindcă apele erau puţin agitate, noi eram obligaţi să rămânem pe scaune dar puştiul stătea calm la proră scrutând atent orizontul şi întorcându-şi când şi când privirea către pasageri, să se asigure că totul e în regulă…